Furtuna (C8)

Ajunge in camera. Copiii. Tot ce ii placea mai mult la viata pe care o ducea. Pentru ei muncea.  Am spus ca avea o casa destul de frumoasa. Nu o construise doar din cosit, a fost angajat al unei fabrici. Nu invatase prea multa carte atunci cand a trebuit asa ca s-a multumit sa ajute la fabricarea masinilor, era un mecanic bun. Nu a avut niciodata o masina, a incercat sa stranga bani pentru una dar n-a reusit. A preferat sa ofere copiiilor de mancare, haine decente, o casa prin ai carei pereti sa nu bata vantul. Nici animale prea multe nu avea. Nu avea nevoie. Parca nu ii lipsea nimic. Unii ar spune ca ii cam lipseau banii. Nae ar fi spus ca banii nu sunt importanti, ca ar fi multumit cu o bucata de paine care sa-i impiedice foamea pentru inca o zi, zi in care sa mai poata munci pentru ceea ce pretuia.

Il intristeaza lumea in care traieste. E o lume materialista, lipsita de prea multe principii, ahtiata dupa avere. O lume in care omul nu e cauza ci mijlocirea. Se simte singur, intr-un intuneric total. De ce doar el gandeste asa? De ce vecinii se lupta pe nucul care se afla exact intre gradinile lor iar lui nu ii pasa daca cineva ii ia intr-o zi toti nucii? Creierul...ca o nuca...nu i-ar pasa daca i l-ar lua si pe ala. A invatat anumite lucruri in viata, dar parca viata s-a schimbat acum, s-a decis sa nu mai aplice tot ce l-a invatat ca e bine si sa il condamne.

Cei doi nu ii sar in brate. Il vad in fiecare zi, de ce ar face asta? Dar oare de ce omul sare in bratele apropiatului atunci cand nu l-a mai vazut de mult? Doar...nu e nimic special in asta. E acelasi om, nu e niciun eveniment important, doar se revad. Re...vad...asta inseamna ca se vad din nou. Si poate in subconstientul lui omul a simtit candva ca nu o sa isi mai vada aproapele si din cauza asta acum il intampina cu atata bucurie. Dar copiii lui Nae stiu ca o sa il mai vada si maine, cum l-au vazut si ieri.

P.S. vezi asta: Remember, remember the 5th of November

Furtuna (C7)

Sa revenim la Nae, care din cate imi amintesc venea cu o coasa in spate, in poarta il astepta sotia care era suparata pe el deoarece il considera beat. Nae se intorcea la fel acasa in fiecare zi. Avea acelasi mers, aceeasi privire atintita in pamant, acelasi glas scurt, rapid, gros si parca plictisit. Nu zambea cand isi vedea sotia. O vedea in fiecare zi de 20 de ani., pe copii doar de 8, respectiv 6 ani. Erau, bineinteles, mandria lui. Stiu ca daca bagi o fisa intr-un tonomat de Coca-Cola sticla ce iese este a ta, insa nu sunt sexist si prefer sa cred ca fata de 8 si baiatul de 6 erau si ai sotiei lui. Insa el ii pretuia nespus (bleah ce-am zis…de cand vorbesc eu asa?...in fine). Fata intrase la scoala. Desi aveau o casa aranjata, nu si-au permis s-o trimita de la 7 ani pana in cel mai apropiat oras ca sa faca scoala. Acum avea de parcurs vreo 30 de km pana in acel oras. Era totusi fericita. Era mandra ca putea sa invete, ca isi bucura tatal. Mamei nu i-a prea pasat de scoala lor. Ii iubea, bineinteles, dar i-ar fi vazut mai bine pe langa casa, in grija ei. Ea nu crescuse la oras, nu isi dorea o cariera, nu era in stare sa calce masculii si sa abandoneze familia pentru un loc de munca. Nu acceptase nici sa vanda la magazinul din sat. Era poate tot ce si-ar fi dorit “un taran veritabil”.

De ce oameni de la tara? De ce oameni saraci? Nu am crescut la tara, nu pot sa spun ca am fost sarac, dar de ce mi se pare asta mai interesant? Sunt atatea povestiri, nuvele, romane despre asemenea oameni. Chiar cand scriam paragraful anterior ma gandeam la Moromete…”ultimul taran al literaturii romane”, “taranul filosof”. Observ ca Nae seamana putin cu el din cum l-am descris pana acum. Dar cine oare ar face o poveste interesanta despre un orasean? Cine ar avea creativitatea necesara sa faca din “dau scroll pe Facebook” o poveste care sa fie citita de mii de oameni? Probabil sunt si astfel de carti, vina mea, nu prea citesc. Dar parca e mai interesant destinul celui ce se lupta cu greutati decat a celui ce se ingreuneaza cu prea putine lupte. E mai frumos un peisaj cu dealuri si vai decat o campie semanata cu aceeasi floare albastra (Facebook-ul e albastru, ai prins analogia). Mai frumoasa o viata al carui grafic arata ca bataile inimii pe un aparat de-ala de pe ambulanta (daca stie cineva denumirea chiar il rog sa-mi spuna) care face tic tic tic, sus, jos, sus, jos…si nu cand inima se opreste tiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiic, linie dreapta (stiu, am stricat frumoasele figuri de stil dar ideea trebuie sa triumfe).

Protagonistul nostru era un om simplu, aflat la mana destinului. Muncise mult pana la momentul povestirii si poate avea sa mai munceasca. A reusit in cele din urma sa sparga bariera impusa de sotie in fata portii si sa patrunda in ograda. Se indreapta cu pasi grabiti spre camera de zi. Dar despre asta o sa vorbim maine, acum sunt prea obosit sa mai scriu. O seara placuta.

Furtuna (C6)

Buna ziua. Sau noaptea la ora scrierii. Sunt intr-o stare morala mai buna decat cea de aseara dar fizic sunt destul de obosit. Neimportant pentru tine, draga cititorule. Sa continuam povestea despre Nae. Unii mi-au spus azi (dupa ce au citit o parte din tot ce am scris pana acum) ca au mai vazut ceva de genul la Horatiu Malaele. Am vazut si eu un filmulet in care acesta incepea o poveste si mereu o intrerupea. Nu am inteles exact ideea din spatele acelui act. Asa ca ma gandesc sa precizez ideea mea de pana acum, desi ea e destul de evidenta: (asa cum a spus cineva apropiat mie) am construit un schelet (povestea lui Nae) pe care am inserat muschii, carnea, sangele! (suna pompos), gandurile, filosofiile mele. Sau poate nu. Consider ca placerea cititului trebuie sa vina din necunoscut, o informatie deja afirmata isi pierde din frumusete. Daca incerc sa fac ceva prin asta...poate o sa spun mai incolo. Aceasta formulare folosita in ultima fraza implica deja ca da, vreau sa fac ceva prin asta. Nu e neaparat. Cuvintele nu conteaza. „Sticks and stones may break my bones but words are merely the smallest element of language capable of containing meaning and isolation and as such could never directly produce the 4000 newtons of force per square centimeter required to break bones.” Am mai postat chestia asta o data pe facebook.

Chiar, facebook. Facebook, cu majuscula, pardon. Retea de socializare. Creator: Mark Zuckerberg (sa vad cum se scrie. Am nimerit de data asta). Aparuta prin 2007 oare? Gresit, 2004, si cica nea Mark e cofondator, dar acum e sefu’ deci de aici ideea. Recent am vazut intr-un film o idee cu care sunt de accord: generatia asta, a mea, a voastra, putin mai tanara, putin mai batrana (majoritar cred ca foarte putin mai tanara, 16-18 ani sa zic) e dependenta de Facebook, Twitter…nu le mai stiu. Ask.fm. Tumblr. Ok…si cand spuneam inainte, sau imi spunea mama ca sunt dependent de internet imi venea in minte ideea ca stau toata ziua la calculator si mai puternic decat reflexul de a ma scarpina in nas a devenit reflexul de a da refresh Facebook-ului. “Ce faci?” “Dau scroll…ma uit pe fb. Tu?” “La fel, nimic interesant.” Ce facem? Chiar toti facem asta? Stiu ca nu toti, cunosc persoane care nu fac asta. Tata uraste Facebook-ul. El crede ca daca isi face cont o sa stie toata planeta ce posteaza, informatii personale, cnp, contul bancar. Nu e chiar asa. Sau e? Teoria conspiratiei? Sa fim oare urmariti? De guverne?

Legat de guverne: fac diferite proiecte pe la scoala si in cadrul acestora trebuie ca noi, cei care lucreaza la proiecte, sa ne gandim de multe ori cine poate beneficia sau influenta un astfel de demers. Am realizat deja o tematica. Asa cum nu mai precizezi ca mananci ciorba cu paine, friptura cu paine, salam cu paine, asa nu mai trebuie precizat ca un guvern este implicat in orice. Vreau sa organizez un meci de fotbal, trebuie sa am permisiunea guvernului. Hmmm, un copac frumos langa casa lui Nae. El vrea sa isi faca o casuta in el, dar ii trebuie permisiunea guvernului. Tigarile in Romania cat mai costa? 15 lei? Zicem asa. In Anglia sunt si 500 de lei. De unde diferenta asta? Guvernul. Nu sunt fumator (ce bine, citeam ieri ce postase un tanar pe Facebook…Facebook din nou… spunea ca de prin 2005 a fumat 400 de milioane de lei vechi) dar o astfel de diferenta ma face sa ma gandesc la puterea pe care o poate exercita o conducere. Hai sa vorbim de Ceausescu, Che Guevara (am tricou cu el si tot i-am gresit numele in prima instanta). Nu, sa nu vorbim.

Sa revenim la Nae. Dar bineinteles, maine. O seara/noapte/zi placuta. La revedere.

P.S. Initial background-ul postarii arata aiurea, nu stiu de ce. Datorita geniului meu calculatoricesc, bineinteles, am reusit sa il repar in HTML. Asa mandru ma simt incat am decis sa impart asta si cu tine, draga cititorule.

Furtuna (C5)

Vorbeam despre ce e binele...Fac anul asta un curs de etica…etica afacerilor, de-astea. Mi-am dat insa seama ca ma pasioneaza partea filosofica din cursul asta. Ca binele poate insemna multe lucruri pentru diverse persoane. Ca binele meu nu e neaparat si al tau. Ca ce vad eu ca fiind bine e criticat de multi. Un baiat este intr-o relatie cu o fata insa el o inseala cu o alta fata. Eu sunt un al 4lea personaj, cel care stie tot si decide sa actioneze: sa ii spuna iubitei ca iubitul ei defapt o inseala. Este asta bine? Pentru “etica” este bine. Este drept. Este cinstit. Oare? Da, pentru ca nu se cuvinte ca un baiat sa-si insele iubita. De ce? Poate el are motive. E rau pentru iubita? Ar trebui sa fie bine, pentru ca a aflat adevarul. Dar fara sa stie adevarul ea era fericita. Acum e trista. E rau pentru baiat? Ar trebui sa fie rau pentru ca acum e suparat ca iubita a aflat adevarul, insa poate e bine pentru ca acum adevarul se stie, nu trebuie sa mai minta. E rau pentru amanta? Poate e rau pentru ca acum nu va mai putea avea o relatie aventuroasa cu baiatul. Sau poate e bine pentru ca acum ar putea avea o relatie adevarata cu baiatul. Dar poate baiatul nu vroia decat partea aventuroasa pe care i-o oferea ea.

A propos, citisem sau vazusem undeva ca “femeile insala doar pentru placerea de a face sex” sau ceva in genu'. Un moment slabut din punct de vedere mental din partea mea, da ai da-o la jalea. Ca barbatii inseala pentru beneficii intelectuale? “ah, amanto, asa, asa, mai spune-mi-o o data pe aia cu teatrul de cultura” “mai citeste-mi o data din Eminescu” “mai arata-mi un tablou de Van Gogh…ahhhh, ce bun e asta!” (iar incerc sa par destept bag de seama). Parerea mea e ca amandoi insala, bineinteles, din aceleasi motive. Acestea sunt discutabile. Probabil nesatisfacerea dorintelor sexuale, ca altfel a merge cu o prietena, un prieten la teatru, a citi o carte sau a vedea o expozitie de pictura s-ar chema tot inselat.

Totusi ce mai face prietenul nostru Nae? Am si uitat unde am ramas cu el.  Ma gandesc acum cat o sa pot sa continui scrierea asta. Oare o sa raman fara pareri? Imaginatia e nemarginita? O sa mai pun intrebari ca astea de acum? Curiooooos. E bine sa fii curios. NASA care a botezat sonda aia “curiosity”, sau Discovery care avea un program ceva intitulat la fel in legatura cu asta. Se spune ca aceasta “curiosity” a omorat pisica. Am simtit-o de mult pe pielea mea cum curiozitatea m-a ars. Bineinteles, in relatii. Sau poate cand aveam 3 ani si m-am ars, din curiozitate infantila, cu fierul de calcat. La aragaz nu-mi aduc aminte, a, nu ajungeam cel mai probabil. Mama zice ca am fost un copil bun, nu prea am stricat. Imi aduc aminte cum legam lingurile una de alta si faceam un trenulet minunat pe covorul din sufragerie. Ciu ciuuuuu! Unchi-miu le spunea alor mei “voi credeti ca e cuminte, da nu stiti voi ce face!”. Nu faceam cine stie ce, mare branza, murdaream putin lingurile. Sistemul imunitar are de castigat! Nu sunt de acord cu parintii care isi tin copiii infofoliti in toate chestiile. Eu m-am nascut iarna, la botezul meu erau -28 de grade (meteorologul de serviciu, mama, asa afirma). N-am murit din cate se poate observa cu ochiul, mana sau piciorul. Daca iti tii copilul intr-un incubator toata viata, atunci cand o sa evolueze intr-un poke-om mai mare o sa fie atacat de toti microbii, virusurile (stiu care e diferenta intre virusi si virusuri, ha, de data asta am fost pe faza) sau alte obiecte contondente (tocmai mi-a dat eroare Wordu' ca am prea multe greseli gramaticale pentru a mai fi afisate, setarea fiind in engleza, greseala mea).

Of, Nae! Cum ne-a dus povestea ta la a 5a pagina de redactare si tu nici n-ai intrat pe poarta. Dar bineinteles, o sa vorbim despre asta maine...si poate o sa intri.

Furtuna (C4)

Nae avea intr-adevar o viata normala. Insa in zbuciumul sau sufletul cauta mereu ceva de lucru. Sufletul e ca un corp aflat in miscare caruia i se aplica legea inertiei. “un corp aflat in miscare vrea (accent pe vrea) sa ramana in miscare”. Sa fie sufletul legat de inima? Inima se mai opreste, fizic (nu vreau s-o “dau” in iubire) (desi am “dat-o” in suflet si inima…ceea ceeeeeeeee nu e prea departe). Sa fie sufletul un continut al inimii? Asa credeam cand eram mic. Acum nu stiu ce sa cred despre suflet. E prea complicat. Religie? Si aici e complicat. Prefer sa fiu un credincios…recunosc, mai sceptic. De ce? Pentru ca prefer sa fie ceva “dupa”. Nu pot sa imi inchipui cum ar fi sa fie nimic.

Ma gandesc uneori ca e ca atunci cand dormi. Dar dupa continui firul gandirii si imi dau seama ca defapt nu stiu cum e cand dorm. Nu vad, nu aud, nu simt. Pardon, aud defapt, cica in somn se aude. Ideea ramane: cand dormi esti nimic, si nimic e restul pentru tine. Religia mea nu presupune un purgatoriu, insa as prefera sa fiu macar in purgatoriu decat in nimic. Sa fiu atat de extrem sa spun ca as prefera si in iad decat nimic? Nu stiu, mi-e frica. E ca atunci cand tii la cineva. Comparatia asta mi-a venit acum. Si ma gandesc ca totusi as prefera sa nu simt nimic in general decat sa fiu devastat.

Tocmai am avut un moment de “blanc”. Dintr-odata nu mi-a mai venit sa spun nimic si mi-am dat seama ca sunt prea cufundat in realitate. Burta ma durea de foame, telefonul se luminase, era zgomot prin casa. Am realizat ca fusesem cuprins cu totul de ce scriam. Oare ce e realitatea? Ma gandesc uneori obsesiv la una din ideile din Inception, filmul. Sa fie realitatea noastra un vis? Sa fim noi poate in visul cuiva? Oare daca am realiza ca suntem intr-un vis am putea face ce vrem? A propos de asta: sunt mandrul posesor al unei minti care uneori isi da seama ca se afla intr-un vis. Reusesc destul de des sa ma trezesc dintr-un cosmar inainte de punctual de “picaj” dandu-mi ochii peste cap. Nu stiu cum am descoperit asta, dar cred ca de vreo 7 ani fac asa. Inainte era nevoie, cum ziceam, de un “picaj”. Exact ca in Inception, asa si in visurile mele. (am zis sa salvez si eu tot ce am scris totusi pana acum, vreo 4 pagini, tocmai am dat un save, din nou am revenit la presupusa realitate pentru cateva secunde). Trebuia sa cad de pe o cladire, o stanca…sa fie un moment de tensiune maxima ca sa pot iesi din vis.

Urasc visurile in….stai, care e diferenta intre visuri si vise? O stiam. Nu imi vine acum, e 1 noaptea, inventez scuze, dar sincer nu am o capacitate de concentrare prea mare. Da, am gresit pana acum, vise e termenul corect de folosit in momentul de fata. Sa-mi fie rusine? In ultima vreme cred ca rusinea n-ar trebui sa existe intr-un om care se cunoaste. Totusi eu sunt plin de ea. Mi-e rusine si sa cer rest, sa spun ca painea pe care am primit-o nu imi place defapt. Lucrez sa schimb asta. Sunt unii oameni care cer drepturi sau le inventeaza din orice. Urasc genul asta de oameni. E rau sa urasti oameni? Daca urasti raul e bine? E ca si cum ai iubi binele, nu? Dar ce e binele?

Vorbim maine despre asta, ca de obicei. Nu uit de Nae.

Nelu vs Gelu: Halloween

Nelu si Gelu erau doi prieteni buni. Insa asta nu insemna neaparat ca ei mereu se intelegeau. Dimpotriva, ei se contraziceau mai mereu. Asa se intampla si de data asta, cand, cei doi incep sa discute despre Halloween...

-Wai Nelule...stii ce e in seara asta?
-Hmmm...meciu cu Steaua?
-Wa, nu, la nivel mai mondial asa.
-Hmmm...mai multe meciuri in acelasi timp?
-Ma...gandeste-te si la altceva. Nu vezi nimic special pe afara? Lumea se poarta diferit in seara asta.
-Hmmm...cumva...stii ca eu ma prind mai greu la chestii de genu'. Stiu! Pai cum! Nu mai protesteaza nimeni despre caini sau Rosia Montana!
-Bai baieti. II Halloween ba! Stii, sarbatoarea aia cand copchiii se costumeaza, merg pe la case cu "ne dati ori nu ne dati?". Tu n-ai facut asta niciodata?
-Eu n-am fost copil niciodata.
-Ei las-o-n ciorba! Nu ca tu te-ai nascut direct filosof cu barba...si cu o carte in mana! Greu travaliu a avut maica-ta. La nastere "Impinge, impinge! Asa, vad o mana! Vad un cap! Vad o carte! Ochelari! Barba!...mai ies multe din tine, fimeie?!".
-N-am avut o copilarie prea fericita.
-N-ai stiut si tu cum e sa cutitezi un bostan. Sa-i soptesti la ureche in timp ce bagi cutitu' in el "The Lannisters send their regards."
-Ba tu te uiti prea mult la filme, Gelule...eu nu aveam bostani. Eu am crescut la bloc si vedeam Halloweenu asta pe la TV.
-Nu stii ce pierzi ma. Apai ma duceam cu gasca mea de baietani si cu dovleacele pe cap...
-Cu ce pe cap?
-Dovleacele wa. Dovleci, ii faceam misto asa, sa parem fiorosi in ei si plecam la vanat, alea alea, agatat.
-Agatai tu capu-n gard cu dovleacu ceala pe cap...
-Ba taci ca nu stii tu ce mascul fioros eram. Eram si inalt asa, stii?
-Ai 1,70, Gelule. Fosta ta prietena era mai inalta decat tine. De-asta e fosta, ha.
-E fosta pentru ca am parasit-o eu, ba!
-Corect...un caine caruia nu-i place stapanu' il paraseste.
-Nu ma mai enerva si lasa-ma sa-ti zic care e faza cu Halloweenu asta! Deci...fetitele se costumeaza in printese, vrajitoare, chestii feminine. Baietii in pirati, supereroi, de-astia duri, infricosatori. Pe masura ce cresc fetele mai dau din haine jos. In loc de o rochie mare albastra si o mascuta draguta de plastic isi pun o fusta de 2cm, sau o rochie de asistenta asa...care rochie, ca zici ca e tricou la cat fund se vede sub ea. Asa...si baietii isi arata fibra, musculatura lor feroce, stii tu, sa agate fatucile, cum faceam si eu. Unii raman la stadiul de pirat ce-i drept.
-Suna interesant...eu de Halloweenu asta nu aveam Halloween, ma. Pe mine ma punea mama sa dau usile cu usturoi sa nu intre strigoii sau chestiile de genul de Sf. Andrei.
-Pfoaaaaaa, pai ba tu mai crezi in strigoi sau in sfinti?
-Nu e neaparat o chestiune de crezut. Dar asta e tradi...
-Asta-i ce, ma? Ha...auzi traditie. Ba frate, pai traim in lumea noua acum. Tre' sa stii sa te adaptezi, alea alea. Ce usturoi pe la usi? Pai tu crezi ca la mine vin fetele acasa daca pute a usturoi mai tare ca gura ta?
-Ma scuzi, nu eu sunt cel care a mancat usturoi azi, domnule "catel de usturoi in maseaua a 2a din partea stanga, jos".
-Ce sa zic...la moda e cum fac americanii, Halloween, lasa-ma cu Andreiu' tau.

Cioc! Cioc!

-Opa, ia, Nelu, e cineva la usa. Trick-or-treats de-astia, copchii! Ma duc sa raspund...
copchil - Iata vin colindatori...florile...
Gelu - Ba copchil, e Halloween, nu invierea sfintelor sarbatori pascale. Schimba CD-ul!
copchil - ...nu stiu ce se spune de Halloween, domnu'. Imi dati, va rog, o bombonica?
Gelu - Nu! BUM!(usa se inchide zgomotos)

Nelu - Superb...asta da spirit al sarbatorii!
Gelu - Pai ce-i aia ma? Ori vii ca lumea ori nu mai vii. Nu am bomboane pentru toata lumea, sunt mai selectiv in acest proces.
-"In acest proces". N-ai bomboane pentru nimeni, sinceri sa fim. Cum de nu ai mers si tu cu colindu', ceva?
-Sunt matur, nu-mi mai permit sa ma costumez. Totusi iti place cum m-am machiat?
-Nu stiu sigur daca sa-ti spun "iti sta mai bine" sau ai vrut sa pari fioros. Deci...iti sta mai bine asa fioros decat cu fata obisnuita.
-Ha....ha... Am ras de mi-au cazut dintii. Ah, stai, doar tie iti cad dintii.
-Am probleme gingivale, da. Cortexul meu e functional totusi.
-Ce sa zic...mai Einstein. Nu mai scoti si tu vreo formula ceva? Ca de mai bine de 50 de ani tot ala esti...mort! Hahahaha!
-Gelu, sa concluzionam...eu cred ca "Halloween" asta nu e decat un alt americanism, ceva care e doar imprumutat, fara prea multa valoare. Trebuie sa pastram valorile nationale, sa nu uitam ce avem, cine suntem cu adevarat si sa pretuim asta.
-Eu zic ca mai important e sa fii in pas cu lumea, sa nu fii o tara din lumea a 3a, sa te distrezi asa cum fac toti, sa gandesti mai deschis.

Care din ei are oare dreptate? Nelu sau Gelu?
Daca vrei poti sa iti exprimi parerea in partea din stanga sus a paginii. Saluuut!

Furtuna (C3)

Asa cum omul adesea uita de contemporan, de colocatari, de compatrioti, de co…cuvinte cu co…contingent? Ce inseamna contingent? Asa am uitat si eu de domnul Nae in favoarea abstractului, a neatinsului. Domnul Nae papa…slabuta rima. Ce minte acida, ce glume copilaresti si parca totusi amuzante. Stupide. Stupidul o fi si bun? Cred ca e amuzant uneori. Si cred ca e probabil bun doar atunci cand e constientizat ca stupid. NAE! Nae se certa cu nevasta-sa. E greu sa traiesti la sat, doi copii, un sot care nu prea da pe acasa. Nu te poti abtine sa nu te intrebi, ca nevasta, “oare ce-o face barbatu meu toata ziua?”. Nae bucalaie, care papa..nuci de data asta, pentru ca asta avea in desaga, insa, constient ca nu a consumat deloc alcool pe durata acelei zile, a incercat sa ii explice sotiei acest lucru. Dansa insa nu a inteles. Cred ca nu am folosit acelasi timp al povestirii. Nu-i problema. Nu avea niciun ban de alcool. Vicii. Cu totii le avem. Insa al lui Nae nu era alcoolul. Cunoasterea empirica poate te impinge acum sa presupui un viciu aflat in posesia lui Nae. Si poate viciul la care te gandesti tu nu e acelasi cu cel la care se gandeste alt cititor. Pentru ca cacofonie cunoasterea empirica este subiectiva. Memoria e subiectiva.

Viciul lui Nae sa zicem ca era cositul. Ce e ala viciu? E ceva rau? Sau e ceva pe care il faci in mod repetat desi nu iti aduce vreun beneficiu? Cerc vicios inseamna, dupa cum stiu eu, ceva rau. Deci poate ca si viciul e ceva rau. Sa fi fost oare cositul ceva rau? Poate daca Nae statea toata ziua, fie ploaie, fie vant, pe camp cosind ar fi fost ceva rau. Dar nu (constructia frazei anterioare m-a determinat sa formulez o negatie). Nae cosea doar atunci cand se simtea bine, sau ca o metoda de relaxare. Hmmm, stai. Eu nu fumez, dar stiu unii oameni care fumeaza doar cand se simt bine sau unii doar ca sa se relaxeze. Doar la ocazii. Nae era un cositor de ocazii. Okazii.ro scria pe el si copchiii lui erau mandrii de asta, in fiecare zi se duceau la el “Tatii, tatii, iar o dat a 3a oara azi reclama la tv cu firma de pe tricou tau, ne faci asa mandri ,taticule.” Ei, sa nu exageram. Reclama aia se dadea doar de 2 ori pe zi. Prefera sa coseasca singur. Sa fie doar el cu natura. De ce? Observi ca mereu imi pun intrebari. De ce? Pentru ca asa sunt eu. De ce? Poate asa sunt conditionat. Cred ca e important ca un om sa-si puna intrebari, sa fie curios de ce se intampla in jurul sau dar mai ales in el. “Nici tu nu te cunosti, candva vei fi surprins de tine”.

Inventam iar un motiv pentru Nae: era satul de atatea voci exterioare, de nevasta, copii, vecini, consateni. Vroia doar sa auda vocile din el. Zbuciumul interior. Zbuciumul, nu buciumul, cum ma mai amuzau unii pretendenti de bac cand eram intr-a 12a si mai stiam si eu de-astea. Acum probabil le-am uitat. Dar mi-a ramas termenul asta in minte. El parea sa aiba o viata normal, totul parea ca s-a aranjat asa cum a vrut. Dar e oare omul vreodata multumit cu ce are? “Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit” e un citat din Moara cu noroc. Vreau sa par destept, asa ca nu o sa va spun ca defapt nu imi vine acum in minte cine anume a fost scriitorul cartii “Moara cu noroc”. Posibil Slavici. Trebuie sa ma uit acum. Da, eram sigur…a, nu, credeam ca am gresit si am spus Rebreanu. Slavici e, intr-adevar. Ma simt putin mandru de mine. Doar putin, pentru ca spre rusinea mea, pe langa imn, nu stiu nici marii scriitori romani. I-am invatat odata. Odata, nu o data. Daca i-as fi invatat o data as fi avut o scuza. Dar i-am invatat de nenumarate ori si uite ca dupa atatia ani stiu un citat dar nu stiu cine l-a zis. Ca Bob Marley pe youtube: orice piesa reggae e creatia lui. Mai zi-mi tu un cantaret reggae! Damian Marley, ha!...tot pe acolo…nici nu stiu cat de reggae e Damian.

Nae avea intr-adevar o viata normala. Despre care o sa vorbim maine, bineinteles.

Va urma.

Furtuna (C2)

Cunoasterea empirica: credem in ceva doar pentru ca in trecut s-a intamplat asa. Proasta explicatie. S-o luam alftel. Dam test maine la mate? Eu stiu sigur ca nu. De ce? Pentru ca stiu ca nu fac mate, deci sansele matematice ca maine sa dau test sunt extrem de mici, foarte extrem de mici, formidabil de foarte extrem de excremente de mici. Cu toate astea tu s-ar putea sa dai test la mate. Pentru ca tu faci mate. A propos, chiar stiu pe cineva care da test maine la mate. Tot nu am explicat bine. Scurt: te bazezi pe experienta din trecut si pe probabilitati ca sa prezici ce se va intampla. “Stiu ca nu imi pune profu 10 ca niciodata nu pune”.

Al doilea tip de cunoastere, in viziunea mea, este cea fizica. S-ar aplica asa: eu stiu ca maine nu dau test la mate, stiu sigur! Dar maine vine unu si ma pune sa dau un test. Tot nu cred, tot empiricul castiga pana acum. Insa vad cu ochii mei cum o bucata ingrozitoare de hartie alba mi se asterne in fata fatucii mele. Si cum acel prof pe care l-am urat mereu se aseaza la catedra, dicteaza subiectele si vad ceasul din fata clasei cum ticaie cele 40 de minute ramase…tic…tic….tic. Hopa! A fost doar un vis. Dar pentru ceva timp chiar am stiut ca dau test, chiar am crezut, cunoasterea fizica, vazul, desi fals, mi-a spus ca asta se intampla, ca testul e real.

Dar ce e real defapt? Am invatat pe la filosofie intr-a 12a ca exista o diferenta intre a fi si a exista. Nu mai stiu exact dar o sa “have a shot” (urasc englezismele) “at this” si o sa spun ca a fi este ceea ce percepe omul ca fiind si a exista este ceea ce “exista” defapt, ce prezinta universul fara ca omul sa stie defapt. De asemenea, ca ceva sa fie (accent pe sa fie) adevarat trebuie ca majoritatea oamenilor sa fie de acord cu acel lucru. Un lucru poate e adevarat din punct de vedere al "existentei" insa daca oamenii presupun ca el nu "este" atunci acel lucru devine fals. Exemplu: nu este niciun caine in casa mea. Lucru foarte adevarat, toti locuitorii casei suntem de acord cu asta, n-am avut niciodata un caine in casa, n-are cum. Insa el poate exista, poate daca ies acum din camera gasesc un caine. Imi vin in minte si teorii fizice, pe care nu le cunosc cum trebuie, de asemenea. Si filme. Ahhhh, fiiiiilme, cat m-au influentat in ultima vreme. Nu mai sunt copilul care se uita la desene si vrea sa fie Batman. Sunt “adultul” care se uita la filme si vrea sa fie Batman.

De ce Batman? Sau de ce orice alt supererou? Pentru ca am in mine o dorinta arzatoare de a schimba ceva. Pentru ca nu sunt multumit de lumea in care traiesc. Pentru ca nu sunt multumit de lumea din jurul meu. Pentru ca nu sunt multumit de mine…am scris paragraful asta in vreo 20 de secunde.

Si ce e ala flow? Flow…e un termen folosit si in rap. Stiu ca eu il foloseam ca sa exprim o curgere uniforma, productiva a versurilor sau a muzicii. “cand dai bine”. Si nu cand dai bine in fata altora. Ci cand dai bine o piesa. Cand dai ce poti mai bine…alea alea. In rest stiu ca are o semnificatie asemanatoare. Atunci cand esti armonizat, cand creativitatea curge din tine fara efort. Imi vine in minte …..i-am uitat numele. Cum sa ii uit numele? E printre cei mai cunoscuti oameni din IT…asa…iar l-am uitat. Uite, n-am flow acum. Ala de la Apple…stiu ca il stii…zi ma. Steve Jobs! Asa, bravo…bravo “autor” (nu-mi place sa folosesc cuvinte nefamiliare la adresa mea chiar daca poate ma fac sa arat mai bine). Steve Jobs, considerat un om cu flow, un om creativ, idolatrizat si ridicat in slavi in ultima vreme. Din pacate pentru el si familia sa (nu stiu daca avea) ridicat de-a binelea “in slavi” acum.

Daaaar Nae?! Sa trecem de la Steve Jobs la Nae. Dar maine, acum e cam tarziu.

Va urma.

Furtuna (C1)

Sa va spun o poveste.

Se facea ca intr-o calda zi de primavera domnul Nae, nume acordat intr-un moment de inspiratie pura de catre mama sa, sau poate tatal sau, sau poate nasul sau, sau poate ca pe bunicul sau il chema tot Nae si ai sai parinti s-au decis sa il numeasca la fel pentru a oferi o continuitate acestui acronim in familie. Nu stiu ce inseamna acronim acum dar o sa ma uit intr-un dictionar. In fine, nu ai observant ca nu am terminat fraza? Deci…nu ma mai intrerupe…domnul Nae, in varsta de vreo 40 de ani. 20 petrecuti in comuna sa natala, Sarata. Numele comunei acordat de asemenea intr-un moment de inspiratie divina de catre probabil unii dintre primii localnici ai acesteiea. Bineinteles, probabil ca pe vremea cand acestia erau localnici si nu morti, comuna ar fi fost cu siguranta doar un catun, sau o adunatura de case pe marginea unei ape. Nu ai observant ca m-am contrazis in fraza anterioara? Dar ti-am spus sa nu ma mai opresti. Intrerupi.

Deci domnul Nae din comuna Sarata din Muntenia…unii se contrazic in legatura cu Muntenia, unii nici macar nu stiu unde e Muntenia si cred ca e Transilvania. Eu cred ca Muntenia este de la Portile de Fier, pe acolo, pana pe la Galati sa zicem. Ai observant ca limita intre Muntenia si Transilvania este destul de clara: Muntii Carpati. Dar intre Muntenia si Moldova? Unii ar spune ca…cum era vorba cantecului…hai la…Milcov parca…cu nu stiu ce, sa-l sorbim dintr-o sorbire. Prost patriot sunt. Nu-mi cunosc imnul, nu stiu cantece patriotice decat vreo 2 versuri. Nu stiu cand e ziua drapelului, nu stiu 100% cand e ziua Romaniei. Nu prea imi pasa. Nu pot sa spun ca sunt patriot (tocmai am demonstrat, un patriot isi cunoaste macar tara) dar nici nu o dispretuiesc. Consider ca Romania e la acelasi nivel cu restul tarilor occidentale din punct de vedere al oamenilor din ea, poate chiar mai bine. Romanii nu sunt primitivi, sunt primitori. "Nu am niciun avantaj de pe urma ei oricum." Tocmai mi-am pierdut firul gandirii. Ce spuneam?

A, da, domnul Nae din comuna Sarata din Muntenia se indrepta catre casa sa. Nu, de data asta nu ma mai intrerupi. Nu avea niciun plan, trebuia doar sa ajunga acasa. Dar de ce incepe povestea asa? Nu te intrebi oare de unde venea Nae? Am spus ca se ducea spre casa. Daca nu intrebam eu acum “de unde venea” poate ca nu te-ai fi gandit (la o recitire a textului prefer sa cred ca esti un cititor destept deci o sa te tratez ca atare). Nici eu in general nu mi-as pune intrebarea asta. De ce? Pentru ca cacofonie conteaza incotro ne indreptam, nu de unde venim. Sau cum ar zice cineva, nu mai stiu cine, nu trai in trecut.

Nae avea toata viata in fata, la 40 de ani ce iti trebuie? Avea casa. Avea sotie. Avea chiar si unul, nu, doi copii. Un baiat si o fata. Pentru ca daca ar fi avut doar unul si am generaliza acest aspect, populatia planetei ar scadea. Dar asta n-ar fi neaparat un lucru rau. 7 miliarde si ceva mi se par deja prea multi. Prea multi prosti. Prea multi criminali. Prea multi prosti. Prea multi criminali. Prea multi…Casa lui Nae era frumoasa. Agonisise o viata pentru ea (agonisise suna poetic, frumos, profund). O strans omu bani toata viata, saracu. Sa spunem ca era pe langa un rau mare totusi, inca nu am o imagine clara in minte a casei. In poarta il astepta sotia. Batic pe cap, el avea o coasa in spate. Nu sunt bun la dialoguri asa ca nu o sa va citez ce au vorbit asa ca va spun direct ca ea era suparata pe el ca el iar era baut. Aici insa intervine o dilemma. Sa fi fost Nae baut sau nu? Nu avem de unde stii. Si de ce nu? Pentru ca in acest caz nu ne putem baza pe cele 2 modalitati de cunoastere pe care omul le aplica deobicei (in viziunea mea): empirica si ..fizica sa-i zicem.

Va urma.