duminică, 11 mai 2014

Plictiseala, accentuat

Buna seara tuturor doamnelor si domnilor.

In episodul de astazi al teleenciclopediei va vom prezenta un fenomen cunoscut public ca si "ma plictisesc". Acest minunat sentiment poate fi simtit de majoritatea tinerilor cuprinsi intre varsta de 15 si 70 de ani intr-o seara de duminica.

Semnele primare ale acestei boli sunt o incapacitate acuta de a ridica mana sau piciorul pentru a aprinde macar becul. Inca din zorii diminetii de duminica milioane de oameni se trezesc cu acelasi gand parsiv ce le provoaca un zambet: azi dorm de nu mai pot. Cei ce sunt suficient de curajosi sa isi ridice hoitul pe la orele 9, 10, au un motiv intemeiat. Prea intemeiat in opinia mea. Motivele sunt poate religioase sau medicamentoase. De felurite feluri (interesanta constructie): unii cetateni aleg sa se indrepte spre biserica (religios), altii spre carciuma (medicamentos). Unii tineri profita de minunatul soare de afara: se ridica maiestuosi din pat si rostesc cuvintele magice ale diminetii: *nu pot sa le rostesc pentru ca sunt prea vulgare*. Trag jaluzelele si se arunca plini de entuziasm inapoi in pat.

Unii dintre noi preferam sa ne punem alarma sa sune poate chiar la ora 8, in speranta ca o raza miraculoasa a unei divinitati in care credem sau nu o sa ne mangaie fata si sufletul si o sa ne energizeze asemenea unui Redbull. Dar asemenea proverbului "De cate ori deschid fereastra, de atatea ori o inchid la loc", bunul tineret inchide alarma cu o liniste sufleteasca ce l-ar face pe Dalai Lama invidios. Nu conteaza ca a doua zi am teza. Nu conteaza ca a doua zi am examen. Conteaza ca azi e soare si eu pot sa bag capu' sub perna si sa mai dorm putin.

Pe la orele pranzului (4-5), homos erectus studentus reuseste un miracol, face ceea ce a invatat acum mii de ani pentru prima data: se ridica in cele doua labe posterioare. Unicul sau scop in acest moment este de a gasi o cafeluta, o tigara, o aia aia, poate chiar o imbucatura de mancare care sa-l mentina in pozitia erecta inca 5 minute macar. De cele mai multe ori gaseste ceea ce cauta si daca nu, reuseste sa imprumute de la vecina, vecinul. Din nou realizeaza ca luni are atatea treburi de facut. Dar cui ii paaaasa? Nu e sigur daca nu il mai intereseaza de examenu' de maine pentru ca a invatat prea mult sau pentru ca stie ca e prea tarziu ca sa mai invete ceva. Cert e ca in ambele situatii el are constiinta impacata, asa ca treburile pot fi amanate.

Ce om e mai fericit decat tanarul care nu are niciun stres? Poate tanarul care nu are niciun stres si are ce sa faca. Ce om e mai plictisit decat acelasi tanar? Habar n-am. Dar daca ai de scris un eseu pe maine, bineinteles ca problema ta principala e ca "nu ai ce face". "Ba...am de facut aia, da o fac eu mai tarziu. Acu' pur si simplu n-am ce face".

Pe la ora 6, 7, mama suna (sau nu suna, daca e in aceeasi casa cu tanaru') si intreaba "iubitul meu copil (in termeni mai putin draguti) ti-ai facut azi lectiile/temele, ti-ai invatat/scris?" iar eroul nostru plin de compasiune raspunde "da, mama (asta-i clasica. poa' sa zica mama ca e furtuna in Danemarca sau ca incalzirea globala e o mare problema, ca raspunsu' tot "da, mama" e)." Deci: da, mama, am scris tot (e 7 deja, la ora asta tre' sa fie totu terminat). Si apoi mama foarte constiincioasa iti repeta sa faci acel lucru, chiar daca tu i-ai zis ca l-ai facut deja. De 523532 fucking ori. Si dupa ce s-a asigurat ca ai inteles ce a vrut sa zica in acele 523532 ori, iti ureaza o zi buna si sa ai grija de tine, sa mananci. Apoi iti mai aduce aminte o data ce sa faci. Si tu ii zici "da, mama, o sa fac". Uitand ca i-ai zis ca ai facut deja. Apoi inchide...si te gandesti ce-a zis. De fapt nu te gandesti, pentru ca erai prea ocupat sa vorbesti cu cineva pe facebook sau sa te joci ceva.

Iar acum apare punctul culminant: prietenii sunt majoritatea afara (asta daca ai prieteni), ai terminat toate episoadele la toate serialele pe care le urmareai (mai putin daca ai inceput Tanar si nelinistit), ai dat refresh la Facebook de 523532 ori si de vreo 532 ori incoace nu se mai intampla nimic, ai pierdut ultima viata la candy crush, ai facut tot ce era posibil sa iti mai mentii interesu' inca 5 secunde....atunci totul e prabusit. Realizezi ca viata ta e un nimic. Ca esti ca un purice pe un caine. Ca daca nu ai fi tu probabil parintii tai ar fi foarte tristi, dar in afara de asta lumea si-ar vedea in continuare de treaba. Barbosii ar continua sa castige Eurovizionu', Steve Jobs ar fi in continuare mort, Putin ar vrea in continuare sa ia Ucraina, varza ar avea acelasi gust, Mcdonaldsu' ar fi in continuare misto, da nu asa misto ca crispy stripsu' de la KFC. Cu ochii cat cepele realizezi ca nu influentezi nimic. Ce e de facut atunci? Nu, nu te pui in pat si plangi in pozitia bebelusului, te apuci sa scrii pe blog.


Daca te regasesti, arata-i asta si prietenului tau. Si el o sa se simta cu adevarat motivat!...sa zaca in continuare. Pa.

sâmbătă, 19 aprilie 2014

Cred ca...

Ce este boala? E un fenomen complex care in viziunea unora separa oamenii bolnavi de cei normali. Dar oare oamenii normali pot fi bolnavi? Sau oamenii bolnavi pot fi normali?

Acesta este un paradox. Dar ce este paradoxul? Atunci cand ...nu mai stiu, improvizez.

Stii, uneori nu stii. Dar atunci cand nu stiu, unii oameni scot o idee din posterior si o prezinta ca o mare descoperire. Ar putea fi o mare descoperire, pentru ca nimeni nu sta sa caute cu adevarat in posteriorul lor. Dar poate cauta cu fals. Nu falus.

Eu cred ca oamenii ar trebui sa fie buni. De asemenea cred ca scopul principal al omului in viata e sa fie fericit. Ulterior, nivelul doi al acestui joc e ca ai sai minunati copchii sa fie si ei fericiti. Si daca am ajuns la capitolul asta, sa nu vorbim despre bani, ci mai intai despre scoala.

Cine considera ca scoala te face om, mana sus. Exact ca la scoala, ridicati manutele, pentru toate fetele. Pustii cu Mertzanele spulbera bunicile, chiar aici pe trecere. Rima cu petrecere. Eu cred...multe. Fiecare credem ceva. Dar in legatura cu scoala, incep sa cred din ce in ce mai mult ca ea nu ne aduce o slujba. Slujba o gasim la biserica in principal. Se mai numeste si liturghie parca. Scoala nu aduce locuri de munca. Decat intr-o oarecare masura. As putea spune ca am vazut oameni cu doua facultati care nu si-au gasit un loc de munca. Da' n-am vazut chiar asa...am vazut doar cu o facultate, facand-o pe a doua, fara sperante sau idei de viitor, am vazut unii care fac masterul, poate al 3lea, dar care il fac doar pentru inca niste petreceri in camine. One could say "shit, that man has seen lots of things". Dar mai bine "one" ar zice in romana ceva, daca e roman. Pentru ca nu, cine e mai englez decat romanul? Mai ales cand vine vorba de fashion, lifestyle sau gaming (observi ca astea-s cuvinte englezesti).

Pentru ca nu, cine e cel mai mandru ca merge la Starbucks sa-si ia un lapte demachiato la un gust normal dar un pret ridicat, decat o dama (domnisoara) de toata stima, dintr-un orasel din Romania, cu toata garderoba stimabila pe dansa, fashion din cap pana-n talpi? E ok sa mergi la Starbucks. Pentru unii e o obisnuinta, pentru unii e o fita. Pentru cei obisnuiti, pozele cu castronu emblematic Starbucks postate pe Instagram nu e ceva de apreciat. Pentru cea de-a doua categorie lucru' asta e necesitate.

Si un internaut ca mine nu uraste nimic altceva mai mult decat poza lu' fata aia fashion cu unghiile facute si cafeaua in mana. Bine, Facebooku' e o retea de socializare in care fiecare posteaza ce doreste (sau ce vrea muschii lui). De-asta eu imi exprim parerea asta aici. Consider ca lumea (pustimea, ar spune unii), trebuie sa stie ca nu o bucata de carton umpluta cu lichid de firma te face om. Si cu atat mai mult cu cat nu tu ai fost la sonda la Zemes sa scoti titeiu de acolo ca sa iti permiti s-o platesti ci tatal sau mama ta (orice asemanare cu un eventual parinte care chiar scoate titei din zemes e pur intamplatoare). Sper ca nu sunt singurul care crede ca felul in care unul se poarta cu cei din jurul lui il caracterizeaza.

Nu imi plac criticii dar imi place sa critic. Ma consolez cu ideea ca vreau o lume mai buna. Dar ce-i mai bun decat un mcpuisor sau niste crispy strips? Aaaaaaaah? :> heheeeeee... N-am ce comenta cu astea...le mananc cu placere. Da' nu cucu meu pun in cucu meu poze cu cucu meu ele pe Facebook! Cucu meu... Sunt demodat, nu am Instagram (cred ca-ti trebuie Iphone sau un telefon de-asta de genu pentru asta, nu?), nu am Twitter, asa ca ma rezum in a fi frustrat doar de ce vad pe Facebook. Bineinteles, "unul ar putea zice" ca pot sa le dau "block" celor a caror mutra nu imi place sau celor carora le-as rupe un scaun de cap. Mai dau unfriend uneori cand chiar mi se pare unu' cocalar tare. Dar uneori ma gandesc "daca intr-o zi o sa am nevoie sa vorbesc cu Ion din Falticeni care asculta (Salam e prea curentprincipal *mainstream*)(app, mainstream e si el prea mainstream pentru mine, sunt un hipster) Vivaldi si ii place sa-si plimbe cainele prin trenuri?"

Si poate prin tot ce am scris incerc sa influentez lumea sa gandeasca asemenea mie (sa gandeasca ca mine suna naspa). In caminul meu sunt niste oameni pe care nu i-am cunoscut niciodata dar pe care ii aud si care imi cauzeaza un puternic sentiment de repulsie. N-am mai simtit de mult nevoia sa iau fericitul meu scaun de lemn si sa il dau peste capul prost al unei descreierate care urla asa. Sa nu mai mentionez de ....tot scaunul simt ca e cea mai buna unealta...pe care l-as folosi cu drag pentru a-l indeparta sau indeparta-o pe idiotul sau cretina care bate ca un bou sau o vaca intr-o usa de langa mine. Nu am chef de petrecerea lor de Paste sau de ce o fi. Eu nu ma duc langa camera lor cu un baros in mana cantand colinde tampite cu o voce de rahat si batand in perete. Poate e ok sa nu dorm la 1 din cauza lor (n-as fi dormit oricum la ora asta, de-asta zic ca e ok) dar consider ca se poate arata putin respect pentru toti ceilalti 10 locatari ai incintei, cand tu ai venit doar la 1 din ei. Bucataria e mai incolo, camera lui e in capatul celalalt, nu langa usa mea. De ce nu imi plac oamenii beti? De-asta. Fericirea nu e in bautura, e in tine. Daca nu reusesti sa fii fericit fara sa bei sau sa recurgi la alte mijloace de natura asta, esti deplorabil. N-am inteles niciodata faza asta, poti sa-mi explici? Daca bei ca un porc esti un egoist imputit. Si un porc. Si porcii's imputiti. Sau na, am cunoscut si oameni care la betie sunt mai de treaba. Niciunu nu putea fi catalogat ca "o bovina epileptica aflata la facultate". Ahhhh si cand le aud graind, ce relaxant, ce atragator. Corul Zefirul al cornutelor nascand strangulate.

Cata ura in mine...ma enerveaza, frate. Cre' ca asta era planu "Bai cuc, hai ne adunam vineri seara ca oricum n-avem ce face. Da stii cum, nu mergem intr-un bar, club, ceva, ca sa ne facem muci acolo. Venim toti la mine, ca na, mai am o gramada de colegi acolo. Nu nu, stai linistit, n-o sa-i invitam sau primim pe niciunu la petrecere noastra, da ce o sa-i mai fu la cap cu zgomotu nostru, ai ai ai." "Si ba, stii ce-ar fi si mai misto? Dupa ce urlam oleaca asa de la 11 la 1 zic ca de odata sa nu mai facem niciun zgomot apoi dupa vreo ora sa incepem iar!" "Ba, esti niebun? Ce idee brilianta! Ca Mutu! Ai ai ai! (is spanioli). Exact ca aseara facem!" "Sa nu uitam sa cantam ca niste descreierati afoni!"

Momentan e liniste. (asta e cu inteles adanc, alea alea...nu trebuie sa fie liniste in mintea ta niciodata, trebuie mereu sa te gandesti la chestii...preferabil bune).

P.S la 5 mi-au sunat la usa, nu prea am dormit. Azi iarasi petrec, am citit pe un bilet ce l-au postat "duminica e ziua lu' nu stiu care, sunteti invitati si voi."

Paaaa

duminică, 26 ianuarie 2014

Tot

Candva am lasat pe cineva sa plece din viata mea. Credeam ca nu inseamna asa mult. Mereu cand aveam nevoie de cineva ea era acolo. Mereu am stiut ca o sa fie acolo. Am gresit. Ea mereu ar fi fost acolo...dar eu am alungat-o.

Desi ea era cel mai bun lucru din viata mea, desi ea ma facea fericit, desi ea ma completa...am lasat-o. Si desi ea facea totul ca sa imi fie mie bine, atunci cand am lasat-o tot ea a suferit mai mult.

Nu stiu de ce am facut asta. Am tot incercat atunci sa caut motive, sa explic. Nu exista un motiv suficient de bun pentru a face asta. Cum sa arunci tot ce e mai frumos in viata?

Nimeni nu m-a iertat...Nimeni n-a inteles de ce am facut asta. Eram prea bine impreuna. Prea potriviti. Unii asteapta o viata sa-si gaseasca sufletul pereche. N-am stiut atunci, dar cred ca atunci am fost cel mai aproape de-a-mi pierde perechea, sufletul.

Dar cel mai grav, eu nu m-am iertat.

Acum privim amandoi cerul rosu, ninge...e 26 ianuarie. Privim pe geam, fiecare in camera lui dar suntem uniti, stiu asta. Simt prea multe acum pentru ea...si simt ca si ea la fel. Dar cred ca ceea ce scriu acum ar ajuta-o mai mult alta data. Candva o sa ne certam. Si atunci poate nu o sa mai creada ca o iubesc la fel de mult. Dar o sa greseasca cu asta...pentru ca o sa o iubesc si mai mult decat acum. Trebuie sa stie ca pe zi ce trece ea face tot mai mult parte din mine. Si ce faci cu jumatatea ta? Nu, nu o alungi din viata ta, ci o tii strans langa tine. Pentru ca nu e nimic mai important decat ea.

Inca nu m-a iertat. O parte din ea crede ca omul urat care am fost in trecut ar parasi-o iar. Vrea sa ma ierte, dar sufletul ei mai plange din cand in cand atunci cand isi aduce aminte. De data asta plang si eu cu ea...Cum sa arunci tot ce e mai frumos in viata ta? Cum de nu mi-am dat seama? Poate uneori observam anumite lucruri cand e prea tarziu. Imi pare rau totusi pentru ea...de ce a trebuit sa piarda atat timp cu mine...de ce sa iroseasca ani din viata ei cu mine? Sper doar sa ma revansez pentru ce am facut in trecut in viata pe care vreau s-o petrec cu ea.

Acum stiu ca ea pentru mine...e tot.