Furtuna (C6)

Buna ziua. Sau noaptea la ora scrierii. Sunt intr-o stare morala mai buna decat cea de aseara dar fizic sunt destul de obosit. Neimportant pentru tine, draga cititorule. Sa continuam povestea despre Nae. Unii mi-au spus azi (dupa ce au citit o parte din tot ce am scris pana acum) ca au mai vazut ceva de genul la Horatiu Malaele. Am vazut si eu un filmulet in care acesta incepea o poveste si mereu o intrerupea. Nu am inteles exact ideea din spatele acelui act. Asa ca ma gandesc sa precizez ideea mea de pana acum, desi ea e destul de evidenta: (asa cum a spus cineva apropiat mie) am construit un schelet (povestea lui Nae) pe care am inserat muschii, carnea, sangele! (suna pompos), gandurile, filosofiile mele. Sau poate nu. Consider ca placerea cititului trebuie sa vina din necunoscut, o informatie deja afirmata isi pierde din frumusete. Daca incerc sa fac ceva prin asta...poate o sa spun mai incolo. Aceasta formulare folosita in ultima fraza implica deja ca da, vreau sa fac ceva prin asta. Nu e neaparat. Cuvintele nu conteaza. „Sticks and stones may break my bones but words are merely the smallest element of language capable of containing meaning and isolation and as such could never directly produce the 4000 newtons of force per square centimeter required to break bones.” Am mai postat chestia asta o data pe facebook.

Chiar, facebook. Facebook, cu majuscula, pardon. Retea de socializare. Creator: Mark Zuckerberg (sa vad cum se scrie. Am nimerit de data asta). Aparuta prin 2007 oare? Gresit, 2004, si cica nea Mark e cofondator, dar acum e sefu’ deci de aici ideea. Recent am vazut intr-un film o idee cu care sunt de accord: generatia asta, a mea, a voastra, putin mai tanara, putin mai batrana (majoritar cred ca foarte putin mai tanara, 16-18 ani sa zic) e dependenta de Facebook, Twitter…nu le mai stiu. Ask.fm. Tumblr. Ok…si cand spuneam inainte, sau imi spunea mama ca sunt dependent de internet imi venea in minte ideea ca stau toata ziua la calculator si mai puternic decat reflexul de a ma scarpina in nas a devenit reflexul de a da refresh Facebook-ului. “Ce faci?” “Dau scroll…ma uit pe fb. Tu?” “La fel, nimic interesant.” Ce facem? Chiar toti facem asta? Stiu ca nu toti, cunosc persoane care nu fac asta. Tata uraste Facebook-ul. El crede ca daca isi face cont o sa stie toata planeta ce posteaza, informatii personale, cnp, contul bancar. Nu e chiar asa. Sau e? Teoria conspiratiei? Sa fim oare urmariti? De guverne?

Legat de guverne: fac diferite proiecte pe la scoala si in cadrul acestora trebuie ca noi, cei care lucreaza la proiecte, sa ne gandim de multe ori cine poate beneficia sau influenta un astfel de demers. Am realizat deja o tematica. Asa cum nu mai precizezi ca mananci ciorba cu paine, friptura cu paine, salam cu paine, asa nu mai trebuie precizat ca un guvern este implicat in orice. Vreau sa organizez un meci de fotbal, trebuie sa am permisiunea guvernului. Hmmm, un copac frumos langa casa lui Nae. El vrea sa isi faca o casuta in el, dar ii trebuie permisiunea guvernului. Tigarile in Romania cat mai costa? 15 lei? Zicem asa. In Anglia sunt si 500 de lei. De unde diferenta asta? Guvernul. Nu sunt fumator (ce bine, citeam ieri ce postase un tanar pe Facebook…Facebook din nou… spunea ca de prin 2005 a fumat 400 de milioane de lei vechi) dar o astfel de diferenta ma face sa ma gandesc la puterea pe care o poate exercita o conducere. Hai sa vorbim de Ceausescu, Che Guevara (am tricou cu el si tot i-am gresit numele in prima instanta). Nu, sa nu vorbim.

Sa revenim la Nae. Dar bineinteles, maine. O seara/noapte/zi placuta. La revedere.

P.S. Initial background-ul postarii arata aiurea, nu stiu de ce. Datorita geniului meu calculatoricesc, bineinteles, am reusit sa il repar in HTML. Asa mandru ma simt incat am decis sa impart asta si cu tine, draga cititorule.