joi, 28 aprilie 2011

Poezie de amor catre furnicuta mea, Carmalia.


Eeeee...
Furnicuta mea frumoasa...
Suie seara sus pe casa...
Merge stramb pe-acoperis...
Ea ma striga pe furis...
Vin s-o iau, o tai cu drujba
Popa vine-i face slujba...
Dimineata cand ma scol
O gasesc pe jos in hol...
"Eeeeee....
Capu' mi-e putin luxat...
Drujba ta iar m-a crapat.
Am sa vin sa te impiedi
Sa devii ca tac'tu medic!"
Ea e moale ca o ciorba...
Nu mai scoate nici o vorba...
A murit...
Ce trist e cerul.
A murit...
Si ea si melul...